Nicolae Filimon, Corbul roman

VODEVIL ÎNTR-UN ACT DE D. V. ALECSANDRI Corbul român este o piesă scrisă de d. V. Alecsandri sub nume de Crai-nou; însă d. Millo, puind-o în scenă, a găsit de cuviinţă a-i schimba numele şi a o mai restrînge, astfel încît dintr-o operetă a făcut un vodevil. Sujetul acestei piese

Paul Zarifopol, Din registrul ideilor gingaşe: Stil clasic

Literatura franceză clasică seamănă curios cu viaţa germană prusificată. Raţiune, ordine şi, prin urmare, claritate – aşa se numesc idolii esteticii în tot timpul pe care francezii unanim l-au consacrat ca vârsta lor clasică. Sunt chiar virtuţile rasei, se zice, care fatal au strălucit şi au stăpânit în toată vigoarea

Vasile Alecsandri, Sanziana si Pepelea

Sânziana şi Pepelea EXTRAS: T Â N D A L Ă: Poftim, vestiţi şi de bun neam domni, crai şi împăraţi! În curând va sosi marele, gloriosul, mărinimosul, augustul Papură-Împărat, împreună cu frumoasa, încântătoarea, augusta sa copilă, domniţa Sânziana. (În sunetul unui marş triumfal, intră Papură cu hlamidă şi cu

Nicolae Filimon, Somnambula

MELODRAMĂ ÎN DOUĂ ACTE. MUZICA DE V. BELLINI. POEZIA DE FELICE ROMANI. Mulţi din amicii noştri ne întreabă de ce am lăsat din mînă pana de critic melodramatic şi pentru ce nu combatem şi acum ca altădată pe fariseii şi cărturarii teatrali, care au prefăcut templul civilizaţiunei într-o piaţă de

Nicolae Filimon, Marta

OPERĂ ROMANTICĂ. POEZIA DE W. FRIEDRICH, MUZICA DE FR. FLOTOW. Subiectul acestei opere îl datorăm unei glume engleze foarte escentrică. Poetul W. Friedrich îşi imagină şi creă poezia, iar Flotow scrise muzica. Intriga este aceasta: Lady Harriet Durham (1), fiica uneia din cele mai nobile familii din Anglia, supărată foarte

George Bacovia – volumul Plumb

01. Plumb 02. Pastel 03. Decor 04. Amurg 05. Lacustrã 06. Gri 07. Sonet 08. Amurg de toamnã 09. Tablou de iarnã 10. În grãdinã 11. Spre toamnã 12. Pãlind 13. Amurgul violet 14. Decembrie 15. Negru 16. Nevrozã 17. Moinã 18. Melancolie 19. Rar 20. Nervi de toamnã 21.

George Bacovia, Nocturnă

Uitarea venea… a venit. O lacrimă cade jos, totul tace, Lampa obosită a clipit, Orice obiect atins şopteşte : lasă-mă-n pace… De-acum… Auzi, ploaia plînge pe drum Pe un adînc tumult, Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult… Adorm… ascult… Afară, la fereastră, toamna a spus : –