George Bacovia, Singur

Potop, cad stele albe de cristal Şi ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate – Azi, a murit chiar visul meu final. Şi ninge-n miezul nopţii glacial… Şi tu iar tremuri, suflet singuratec, – Pe vatră-n para slabă, în jăratec, – Încet, cad lacrimi roze,