Nicolae Filimon, Don Pasquale
critica / 2009/03/05

PERĂ COMICĂ ÎN TREI ACTE. MUZICA DE MAESTRO DONIZETTI. Prima reprezentare a acestei opere devenind o monstruoasă profanare din cauza multelor greşeli ale orchestrului şi ale unora dintre artiştii chemaţi a o interpreta, nu-i vom da loc în coloanele revistei noastre pentru că a-i face o dreaptă critică ar fi să ieşim din limitele prescrise de buna cuviinţă, şi aceasta nu intră în deviza noastră; venim dar la cea de a doua care, deşi fu susţinută mai binişor, însă modul punerii în scenă şi esecutarea lăsă mult de dorit şi prea mult de criticat.

Nicolae Filimon, Lucrezia Borgia
critica , Text integral / 2009/01/14

MELODRAMĂ ÎN DOUĂ ACTE ŞI UN PROLOG. POEZIA DE FELICE ROMANI, MUZICA DE G. DONIZETTI. Întrepriza teatrului italian pare că voieşte în anul acesta a ne face să pierdem şi puţinul gust de muzică ce ne mai rămăsese. Aceasta se cunoaşte nu numai din marele număr de mediocrităţi cu care a populat scena, dar şi din distribuţiunea rolurilor muzicale. Cît despre recrutarea artiştilor, întrepriza s-ar putea justifica zicînd că a plecat tîrziu în Italia, că artiştii cei buni nu vin la Bucureşti sau că cer retribuţiuni colosale şi altele de acestea, pe cari noi nu le credem, dar cari, din nenorocire, găsesc crezători tocmai printre oamenii aceia cari ar trebui să nu le crează nicidecum. Am fi însă curioşi să vedem cum s-ar justifica cînd i-am cere compt despre distribuţiunea rolelor muzicale? Întrepriza cată să ştie desigur vechiul proverb teatral: „Ori formează-ţi repertoriul dupe artişti, sau recrutează-ţi artişti după forţa repertoriului“, şi dacă cunoaşte acest proverb, de ce nu ar schimba repertoriul, care este în mare contradicţiune cu artiştii actuali? De ce pune pe scenă opere de forţă mare şi încredinţează primul rol d-rei Capp-Young, cînd ştie bine că acea cantatrice nu le poate interpreta decît foarte mediocru? De ce…

Nicolae Filimon, Lucia di Lammermoor
critica , Text integral / 2008/12/09

DRAMĂ ÎN TREI ACTE DE SALVATORE CAMMARANO. MUZICA DE G. DONIZETTI. Criticul, fie teatral sau de orice altă specialitate, trebuie mai întîi de toate să fie bine iniţiat în specialitatea sa, să studieze cu o profunditate subiectul ce voieşte a critica şi, în espunerea criticei ce va face, să arate adevărul fără parţialitate sau pasiune, căci altfel el devine, poate şi fără voia lui, un calomniator sau un adulator, şi în loc să contribuiască la luminarea publicului, din contra, îl face să piarză şi puţina cunoştinţă a binelui sau a răului cu care l-a dotat natura. Asta fu simbolul credinţei noastre din ora în care am luat pana în mînă ca să criticăm; nu l-am părăsit niciodată şi nu-l vom părăsi decît odată cu această meserie. Iată dar principiul de la care plecăm şi astă-dată în revista ce voim a face operei Lucia di Lammermoor.

Nicolae Filimon, Impresiuni la opera Favorita de Donizetti…
critica / 2008/11/24

IMPRESIUNI DE LA OPERA FAVORITA DE DONIZETTI, REPREZENTATĂ ÎN BENEFICIUL D-LUI G. STIGELLI, PRIMUL TENORE Abia apăru afişul teatral ce anunţa reprezentarea operii Favorita pe scena teatrului nostru, şi mulţi din amatorii de muzică începură a-şi face întrebarea daca opera anunţată este aceea pe care au scris-o Donizetti pentru Teatrul operii cei mari din Paris sau este vreo compoziţiune ieşită din pana vreunui maestru fără reputaţiune? Dar numele lui Donizetti se vedea de departe imprimat pe afiş şi atesta că opera promisă este tocmai acea celebră compoziţiune care de optsprezece ani încoace se bucură de cea mai mare favoare în lumea muzicală. Veni apoi întrebarea daca opera o să se cînte bine sau nu, daca punerea în scenă o să fie mai bine esecutată pe scenă decît cum este imprimată pe afiş şi daca o să avem decoraţii noi şi balet. „Dar astea nu se pot vedea decît la reprezentare“, răspunse unul dintre dînşii. „E necesariu ca să mergem la teatru să o vedem“, adăogă un altul. „Aşadar, la teatru“, răspunseră toţi deodată şi se îndreptară pe calea ce duce la biroul casieriei. Pînă cînd aceşti amatori de operă cu balet şi cu mare punere în scenă îşi vor cumpăra…

Nicolae Filimon, Schita din viata si scrierile celebrului maestru Donizetti
biografie , Text integral / 2008/09/15

Celebrul maestru Donizetti se născu în oraşul Bergama din Italia, la 25 septembrie 1798. Părintele său, trăind din puţinul venit a unui post civil ce ocupa, nu putu a se determina la felul educaţiunei ce urma sa dea fiului său. Tocmai pe atunci se formase în Bergama o şcoală de muzică prin stăruirea şi după proiectul maestrului Simon Mayr, ale căruia opere făceau deliciul tutulor teatrelor peninsulei. Junele Donizetti intră în acea şcoală şi profită atît de bine de lecţiunile ce priimi, ca în anul 1809, la un esamen ţinut la finitul anului şcolar, susţinu cu cea mai posibilă bravură partea de contralto din opera Alcide al Bivio, scrisă într-adins pentru acea solemnitate. Săvîrşind studiile elementare ale muzicei vocale, începu a lua lecţiuni de clavir de la Antonio Gonselis, iar după aceasta se dete cu o mare stăruinţă la studiul compoziţiunii şi în trei ani trecu cursul complect, sub direcţiunea lui Stanislau Matei, cel mai faimos maestru de compoziţiune dupe acei timpi şi preceptor al celebrului Rossini. Înainte de a începe cariera de scriitor, în escesul unei desperări, Donizetti intră în serviciul militar, dar mai în urmă îi păru rău că dedese ascultare unei emoţiuni momentane, însă eroarea era mare…