Geo Bogza, “Cum îmi bate ceasul”
poezie / 2012/06/29

Dacă îl ascult cu urechea dreaptă Ceasul meu bate clipele vieţii mele. Dacă îl ascult cu urechea stângă Ceasul meu bate clipele vieţii tale. Dacă îl ascult cu osul frunţii Ceasul meu măsoară durata universului. Dacă îl arunc în apă Dau înapoi cu un regn şi devin copac. Dacă îl arunc în foc Dau înapoi cu două regnuri şi devin piatră. Dacă îl arunc în neant Şi îl ascult cu memoria morţilor Dau înapoi cu trei regnuri Şi devin Cuvânt.

Lucian Blaga, “Zi de septemvrie”
poezie / 2012/06/29

Vino să vezi! În târzia bogata căldură închis între ziduri cine-ar mai sta? Precum a mai fost, până-n cealaltă zare încă o dată tărâmul să crească ar vrea. Şi-n unghi săgetat pământu-şi trimite cocorii spre cercul cel mare. Lumina ce largă e! Albastrul ce crud! Unei noi creşteri, văratice-n toamnă, se pare c-am fi hărăziţi şi aleşi. Şi-o clipă ne e-ngăduit bănuitului Sud să-i trimitem un gând fără greş. Între frunza ce cade şi ramura goală moartea se circumscrie c-un gest de extatică boală. Un joc îngânând cu lemnoasele membre sună târziul, nebunul, caldul Septembre.

Lucian Blaga, “Ecce homo!”
poezie / 2012/06/29

Din ce mi-am plămădit nestăvilita nebunie de-a trăi Vârtejul meu de-avânt şi dulcea sete de-a juca, Când din pământ sorb numai fiere?… Când văd mormintele şirag încoronate Cu iederă ca nişte frunţi de-nvingători cu lauri Din ce-mi hrănesc scânteia mea de râs, de nu se stinge? Şi când cutreier blestematele ogoare, ce minune Mă-mbată de visez că eu păşesc pe bolta unui cer? Şi ce venin mă face s-aiurez Că glia neagră de păcate Răsună sfânta ca un clopot Sub paşii mei de plumb?… Nu ştiu, dar râd şi strig cutezător în vânt: „De ziua de apoi nu mă-nspăimânt – În iad de-ajung M-oi bucura de-un colţ în el ca de un rai întreg!…”

Lucian Blaga, “Către cititori”
poezie / 2012/06/29

Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădina cu stupi. Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă şi aşteptaţi să vorbesc. – De unde să-ncep? Credeţi-mă, credeţi-mă, despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei: despre soartă şi despre şarpele binelui, despre arhanghelii cari ară cu plugul grădinile omului, despre cerul spre care creştem, despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri şi înainte de toate despre marea trecere. Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plângă şi n-au putut. Amare foarte sunt toate cuvintele, de aceea – lăsaţi-mă să umblu mut printre voi, să vă ies în cale cu ochii închişi.

Lucian Blaga, “Înfrigurare”
poezie / 2012/06/29

Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe coastă-n vreji de nouri creşte luna. Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine şi din spuma de lumin-a licuricilor verzui ţi-adun în inimă surâsul. Gura ta e strugure-ngheţat. Numai marginea subţire-a lunii ar mai fi aşa de rece – de-aş putea să i-o sărut – ca buza ta. Îmi eşti aproape. Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape.

Imnul de stat al RP Chineze
Selectii / 2012/06/23

Imnul de stat al R.P. Chineze este cântecul „Marşul armatei voluntare” creat în anul 1935 de compozitorul Nie Er, iniţiator al Mişcării Muzicii Noi din China şi dramaturgul Tian Han. Cântecul a fost laimotivul filmului „Fii în furtună” care povesteşte îmtâmplările unui grup de intelectuali care s-au avântat în prima linie de luptă antijaponeză, după ce au treczt printr-o perioadă de mari chinuri şi încercări, în urma invadării şi ocupării de către trupele japoneze, de la evenimentul din 18 septembrie, a celor trei provincii din nord-estul Chinei, când naţiunea chineză se afla într-un moment crucial al existenţei. Cântecul s-a răspândit în toate colţurile ţării odată cu difuzarea filmului şi totodată şi datorită desfăşurării mişcării de salvare naţională, fiind considerat un semnal pentru eliberarea naţiunii chineze. La prima plenară a Conferinţei Consultative Politice Populare din China, ce a avut loc la 27 septembrie 1949, s-a hotărât ca înainte de a fi stabilit oficial imnul de stat al R.P. Chineze, cântecul „Marşul Armatei voluntarilor” să fie considerat drept imnul de stat al ţării. Cea de-a doua sesiune a celei de-a 10-a legislaturi a Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului din China desfăşurată la 14 martie 2004, a confirmat „Marşul Armatei Voluntarilor” să fie…

Lucian Blaga, “Iubire”
poezie / 2012/06/21

Iubeşti – când urciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori şi de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubeşti – când suavă icoana ce-ţi faci în durere prin veac o ţii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânţi să culegi printre umbre bălaiul surâs al comorii. Iubeşti – când simţiri se deşteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-aşteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubeşti – când întreaga făptură, cu schimbul, odihnă, furtună îţi este-n aceeaşi măsură şi lavă pătrunsă de lună.

Lucian Blaga, “Lume!”
poezie / 2012/06/21

O, lume, lume! Aş vrea să te cuprind întreagă În piept, Dogorâtor Să te topesc în sângele meu cald Cu tot ce ai: Cu munţii tăi, Cu râsul tău, Cu picurii de rouă, Cu multele, Nenumăratele fecioare cari păşesc Cutremurate-n clipa asta De-un dor. Pe minunatul tău pământ, Cu cerul tău, Cu tot ce plânge-n tine-aş vrea Să le topesc în trupul meu – Şi strop cu strop Din inimă Ca dintr-o cupă Să-mi beau apoi eu însumi sângele bogat Şi surâzând Să pier Gustându-te o dată din belşug Ameţitoare Şi largă mare de minuni: O, lume!

Ion Barbu, “Râul”
poezie / 2012/06/21

Din culmea unde mai presus de nor Doar gheaţa îşi sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, Cât zarea-ntins, haotic ca neantul. În jurul tău, frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriaşe Monumentau un ne-nturnat* trecut… Şi nicăieri în goana pătimaşe Refluxul liniştit nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape… Dar anii au trecut… Din matca ta, Prea strâmtă-atunci, ai dispărut aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-ai încadrat într-o uşoară spumă Şi-ţi porţi acum cristalul tău steril Spre-a mărilor îndepărtată brumă. Dar murmurul, acord eternizat, Neîncetat mărirea ta o plânge; Şi-ntregul tău trecut, pietrificat, În unda potolită se răsfrânge. * ne-nturnat, adj. – neîntors (înapoi), nerevenit

Ion Barbu, “Fulgii” (fragment)
poezie / 2012/06/21

Cad fulgii şovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oştiri de nori aleargă… ─ Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Aţi prefăcut în domuri de argint natura moartă Şi-aţi pus în peisagiu un nou fior de viaţă, Voi, blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceaţă!… Tot plumbul meu din suflet, o, forme călătoare, Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare, Căci, iată, vine vremea când albe, împietrite, Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite… Cad fulgii şovăielnici, aşa cum în poveste Cad stropi de piatră scumpă, uşor şi leneş, peste Un strălucit războinic, cuprins de vrajă-adâncă. ─ Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă, Ţinuturi ale minţii, lăsaţi să vă-mpresoare, Lăsaţi să cadă-ntruna din neaua altui soare, Ce veşnic braţul ritmic al timpului aruncă…[…]

Ion Barbu, “Ţi-am împletit…”
poezie / 2012/06/21

Ţi-am împletit suprema cunună de tristeţe, Să te înalţi mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ţi umbrească înalta frumuseţe Şi astfel întregită să-atingi Acordul-Pur. Dar dacă-încumetarea ta şovăie şi seara Descinde friguroasă în inimă şi gând Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara,* Atunci, slăvită Soră, zoreşte mai curând Spre malurile unde de mult îmbrăţişarea Aşteaptă să te-adoarmă aşa cum tu desmierzi, Aşteaptă infinită şi limpede ca marea Să te cununi cu somnul şi-n unde să te pierzi.   * tiară, tiare, s.f. – coroană purtată de către regi, papă, formată din trei coroane suprapuse

George Bacovia, Pastel [Adio, pica frunza!]
poezie / 2012/06/21

– Adio, pică frunza Şi-i galbenă ca tine, – Rămâi, şi nu mai plânge, Şi uită-mă pe mine. Şi s-a pornit iubita Şi s-a pierdut în zare – Iar eu în golul toamnei Chemam în aiurare… – Mai stai de mă alintă Cu mâna ta cea mică, Şi spune-mi de ce-i toamnă Şi frunza de ce pică…

Constitutia Romaniei, 2003* (PDF)
Free download / 2012/06/18

Inca valabila, neschimbata la 14 iunie 2012, desi un referendum din 2009 cerea explicit modificarea unora dintre articole. Parlamentul Romaniei, ales in 2008, prefera sa incalce Constitutia. *) Modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156). Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul naţional din 18 – 19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naţional din 18 – 19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei României. Constituţia României, în forma iniţială, a fost adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional…

Opera lui Vasile Alecsandri
Literatura / 2012/06/16

• Farmazonul din Hârlău, Iaşi, 1841; • Modista şi cinovnicul, Iaşi, 1841; • Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului, Iaşi, 1844; • Creditorii, Iaşi, 1845; • Un rămăşag, Iaşi, 1846; • Piatra din casă, Iaşi, 1847; • Nunta ţărănească, Iaşi, 1850; • Repertoriul dramatic a d-lui…, I, Iaşi, 1852; • Poezii poporale. Balade (Cântice bătrâneşti) adunate şi îndreptate, I-II, Iaşi, 1852-1853; • Doine şi lăcrimioare, Paris, 1853; ediţia II, Iaşi, 1863; • Potpuri literar (în colaborare cu Matei Millo), Iaşi, 1854; • Ballades et chants populaires de la Roumanie (Principautes Danubiennes), prefaţă de A. Ubicini, Paris, 1855; • Păcală şi Tândală, Iaşi, 1857; • Cetatea Neamţului sau Sobieţki şi plăieşii români, ediţia II, Iaşi, 1857; • Salba literară, Iaşi, 1857; • Zgârcitul risipitor, Iaşi, 1863; • Rusaliile în satul lui Cremine, Iaşi, 1863; • Lipitorile satelor. Ultrademagogul şi ultraretrogradul, Iaşi, 1863; • Poezii populare ale românilor, Bucureşti, 1866; • Millo director sau Mania posturilor, Cernăuţi, 1867; • Harţă răzăşul, Iaşi, 1871; • Boieri şi ciocoi, Bucureşti, 1874; • Opere complete, vol. I-III: Poezii, vol. I-IV: Teatru, Bucureşti, 1875-1876; • Ostaşii noştri, Bucureşti, 1878; • Despot-Vodă, Bucureşti, 1880; • Les Bonnets de la comtesse, Bucureşti, 1882; • Fântâna Blanduziei,…

Tudor Arghezi, “Psalm”
poezie / 2012/06/02

Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă În recea mea-ncruntată suferinţă. Dacă-ncepui de-aproape să-ţi dau ghies, Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des. De când s-a întocmit Sfânta Scriptură Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură Şi anii mor, şi veacurile pier Aci sub tine, dedesubt, subt cer. Când magii au purces după o stea, Tu le vorbeai — şi se putea. Când fu să plece şi Iosif, Scris l-ai găsit în catastif Şi i-ai trimis un înger de povaţă — Şi îngerul stătu cu el de faţă. Îngerii tăi grijeau pe vremea ceea Şi pruncul, şi bărbatul, şi femeia. Doar mie, Domnul, vecinicul şi bunul, Nu mi-a trimis, de când mă rog, niciunul…