Nicolae Filimon, Schita biografica asupra maestrului Bellini si a operei sale
biografie , Text integral / 2009/03/14

Sicilia, acest locaş al soarelui, insulă a ciclopilor, teatrul celor mai poetice aventure mitologice, patria Ceresei şi a lui Triptolem, delicioasa grădină a Italiei, care făcu pe frumoasa Venere a-i da preferinţă mai mult decît încîntătoarelor dumbrăvi de cedri şi chiparisi din insulele Cnido şi Cipro; patria primitivă a literelor şi a belelor-arte, pămînt proverbial pentru eroismul şi abnegarea fiilor lui, iată în fine ţara care dete lumei pe pateticul maestru Bellini, pe inventatorul şcoalei lirice şi compatriotul tiranului Falaris (1), ce-şi avea şi el pasiunea sa muzicală, ba chiar şcoala sa fundată pe o teorie proprie a sa, şi care în marele său amor pentru cultura muzicei vocale inventă faimosul taur de aramă pe care, după ce-l ardea binişor, adică pînă se făcea roşu, apoi băga într-însul cîte un amator de muzică, care abia intrat în pîntecele dobitocului începea să cînte din toate puterile şi pe toate coardele, de la cea de bas profundo pînă la cea de soprano sfogato, iar după aceea devenea maestru perfect. Bellini se născu în Catania, oraş situat la poalele muntelui Etna, la 1802, noiembrie 3. Părintele său, Rosario Bellini, avînd o mulţime de copii, destinase a face din micul Bellini un contabil, dar…

Ştefan Octavian Iosif, Sonete
poezie / 2009/03/09

Cătră tinerii poeţi Reînviere Adio În treacăt De sărbători Cronicarii Boierii Răzmiriţa Lăutarul Haiducul Secerişul Farniente În parc În atelier De urît Un cîntec Poezia Toamnă (Te uită, frunza pică irosită)

George Bacovia, Nervi de primăvară
poezie / 2009/03/09

Primăvară… O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrină, versuri de un nou poet; În oraş suspină un vals din fanfară. O nouă primăvară de visuri şi păreri… O lungă deşteptare zvoneşte împrejur, E clar şi numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. O nouă primăvară pe vechile dureri… Apar din nou ţăranii pe hăul din cîmpie, În infinit pămîntul se simte tresăltînd: Vor fi acum de toate cum este orişicînd, Dar iar rămîne totul o lungă teorie. O, cînd va fi un cîntec de alte primăveri?!…

Nicolae Filimon, Ernani
critica / 2009/03/08

OPERĂ SERIE ÎN 4 ACTE. POEZIA DE D. PIAVE, MUZICA DE MAESTRO VERDI. Muzica acestii opere este una din compoziţiunile maestrului Verdi sau, putem zice, singura care a plăcut mai mult publicului nostru şi pe care o înţelege mai bine; cauza este că geniul celebrului maestro cînd a creat această delicioasă operă, a fost mai mult inspirat de accentele melodiei decît de acelea ale armoniei. Mai toate ariile au o coloare populară şi romantică, o facilitate încîntătoare; nu e într-însa nimic scolastic, nimic profund, nimic din acele dificultăţi surprinzătoare, tot e frumos, tot e suav, chiar masele armonice de la cor, orchestru, sunt compuse din cele mai dulci accente, din cele mai înţelese acorduri, şi putem zice că această muzică a contribuit prea mult la întinderea famei muzicale a celebrului maestro, precum şi la dezvoltarea gustului muzical al publicului.

Nicolae Filimon, Don Pasquale
critica / 2009/03/05

PERĂ COMICĂ ÎN TREI ACTE. MUZICA DE MAESTRO DONIZETTI. Prima reprezentare a acestei opere devenind o monstruoasă profanare din cauza multelor greşeli ale orchestrului şi ale unora dintre artiştii chemaţi a o interpreta, nu-i vom da loc în coloanele revistei noastre pentru că a-i face o dreaptă critică ar fi să ieşim din limitele prescrise de buna cuviinţă, şi aceasta nu intră în deviza noastră; venim dar la cea de a doua care, deşi fu susţinută mai binişor, însă modul punerii în scenă şi esecutarea lăsă mult de dorit şi prea mult de criticat.